Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când suntem aproape de moarte?

Vreme de mai mulți ani, Jimo Borjigin, profesor de neurologie la Universitatea din Michigan, a fost preocupat de întrebarea ce se întâmplă cu noi atunci când murim.

Ea citise despre experiențele din apropierea morții ale unor supraviețuitori ai unui stop cardiac care au trecut prin călătorii psihice extraordinare înainte de a fi resuscitați. Uneori, acești oameni au relatat că au călătorit în afara corpului lor spre surse de lumină copleșitoare, unde erau întâmpinați de rude moarte. Alții au vorbit despre faptul că au ajuns la o nouă înțelegere a vieții lor sau că au întâlnit ființe de o bunătate profundă.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Borjigin nu credea că conținutul acestor povești era adevărat – nu credea că sufletele muribunzilor călătoreau cu adevărat într-o lume de dincolo – dar bănuia că ceva foarte real se întâmpla în creierul acelor pacienți. În propriul laborator, ea descoperise că șobolanii suferă o furtună dramatică a multor neurotransmițători, inclusiv a serotoninei și a dopaminei, după ce inimile lor se opresc și creierul lor pierde oxigen. Ea s-a întrebat dacă experiențele oamenilor în apropierea morții ar putea proveni dintr-un fenomen similar și dacă acesta se producea chiar și la persoanele care nu puteau fi resuscitate.

Cât de adevărate sunt poveștile celor care „au păcălit” moartea?

Moartea părea un domeniu de cercetare atât de important – la urma urmei, toți murim – încât Borjigin a presupus că alți oameni de știință au dezvoltat deja o înțelegere aprofundată a ceea ce se întâmplă cu creierul în procesul morții. Dar când s-a uitat în literatura științifică, a găsit puține lămuriri.

„A muri este o parte atât de esențială a vieții. Dar nu știam aproape nimic despre creierul pe moarte”, a spus ea.

Așa că a decis să se întoarcă și să afle ce s-a întâmplat în interiorul creierului persoanelor care au murit la unitatea de terapie neurointensivă a Universității din Michigan, potrivit The Guardian.

„Cred că ceea ce am găsit este doar vârful unui vast iceberg. Ceea ce se află încă sub suprafață este o descriere completă a modului în care are loc de fapt moartea. Pentru că se întâmplă ceva acolo, în creier, care nu are niciun sens”, a explicat specialista.

Oamenii de știință lucrează la numeroase cercetări

În prezent, există un sentiment larg răspândit în comunitatea cercetătorilor care se ocupă de moartea iminentă că suntem în pragul unor mari descoperiri.

Charlotte Martial, cercetător în neuroștiințe de la Universitatea din Liège, Belgia, care a realizat unele dintre cele mai bune lucrări privind experiențele din apropierea morții, speră că vom dezvolta în curând o nouă înțelegere a relației dintre experiența internă a conștiinței și manifestările sale exterioare, de exemplu la pacienții în comă.

„Ne aflăm cu adevărat într-un moment crucial în care trebuie să despărțim conștiința de capacitatea de reacție și poate să punem sub semnul întrebării fiecare stare pe care o considerăm inconștientă”, a spus Charlotte.

Martial și colegii săi de la Universitatea din Liège lucrează la numeroase aspecte legate de experiențele din apropierea morții. Una dintre ele se referă la biologia evoluționistă a experiențelor din acele momente aproape de moarte. De ce, din punct de vedere evolutiv, ar trebui să avem astfel de experiențe?

Martial și colegii săi speculează că ar putea fi o formă a fenomenului cunoscut sub numele de thanatosis, în care creaturile din regnul animal simulează moartea pentru a scăpa de pericolele mortale. Alți cercetători au propus că valul de activitate electrică din momentele de după un stop cardiac este doar o criză finală a unui creier muribund sau au emis ipoteza că este o ultimă încercare a creierului de a se reporni singur, ca și cum ar porni motorul unei mașini.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un algoritm bazat Inteligență Artificială prezice viața și moartea

Fiecare pas contează! Cât trebuie să mergem zilnic pentru a reduce riscul de moarte prematură?

A fost găsită o legătură ciudată între tulburarea obsesiv-compulsivă și moartea prematură

Cum apare moartea în somn și cât de mare e riscul?